Exodul halatelor albe reprezintă un fenomen cu care România s-a confruntat în ultimii 25 de ani, dar care s-a intensificat în perioada 2010-2011, pe fondul măsurilor de austeritate (scăderea salariilor cu 25 de procente, îngheţarea posturilor).

Medicii români reprezintă, în prezent, cea mai numeroasă comunitate de medici străini care profesează în Germania (3.454 medici români înregistraţi în 2013) şi cea mai mare comunitate de medici străini cu o diplomă obţinută într-un stat membru al Uniunii Europene, în Franţa (3.461 medici români înregistraţi în 2014). În Marea Britanie figurau 2.315 medici români în 2014. Nici comunităţile de medici români din Belgia, Suedia sau Irlanda nu sunt de neglijat. Peste 10.000 medici români sunt înregistraţi doar în statele mai sus amintite. Acestora li se adaugă alte câteva mii în Statele Unite ale Americii.

În ceea ce priveşte indicatorii sănătăţii, România se poziţionează cu mult sub media europeană, în unele situaţii ocupând ultimul loc în clasament. Comparativ cu principalele state de destinaţie, România produce cei mai mulţi absolvenţi de medicină, însă ocupă penultimul loc în rândul statelor membre ale UE în ceea ce priveşte numărul de medici per 1.000 locuitori. Lipsa planificării în ceea ce priveşte resursa umană din sănătate reprezintă o cauză pentru această situaţie. Ce se întâmplă mai departe cu absolvenţii celor 13 facultăţi de medicină (12 de stat şi una privată)? Numărul locurilor şi cel al posturilor disponibile la examenul de rezidenţiat este inferior numărului de absolvenţi. Cei rămaşi pe dinafară vor alege fie calea ieşirii din sistem, îndreptându-se către companii din industria farmaceutică sau cea a echipamentelor medicale (brain waste), unde salariile nu sunt deloc de neglijat, fie drumul străinătăţii (brain drain), spre ţări ca Franţa, Germania, Marea Britanie sau Belgia, unde sistemul îi întâmpină cu braţele deschise: pachete salariale motivante, infrastructură performantă, condiţii de muncă bune şi respect!

O primă concluzie: România produce în mod deliberat absolvenţi pentru export!

România înregistrează mari deficite pe specialităţi (e.g. A.T.I, România având un efectiv de 586 de specialişti, faţă de un necesar de 1.610, conform Colegiului Medicilor din România), însă o privire fugitivă asupra ofertei de posturi scoase la concurs în spitalele de stat arată că tânărul medic, proaspăt specialist nu are loc în acest sistem! Bineînţeles, asta dacă nepotismele şi umilinţele reprezentative pentru anii de rezidenţiat nu l-au împins să plece, înainte de a mai susţine examenul! România se confruntă cu un mare deficit de medici, însă refuză să integreze în sistemul medical medicii care doresc să revină în ţară.

Concret, medicilor români cu specialităţi obţinute în străinătate nu le sunt recunoscute diplomele iar rezidenţilor români, anii de specializare făcuţi în străinătate. Motivele invocate vizează: numărul anilor de specializare făcuţi în străinătate nu corespunde cu cel din România, denumirea programului de specializare diferă, curricula universitară nu corespunde în totalitate cu cea din România etc.

Medicii români din străinătate îşi doresc să colaboreze cu ţara de origine, atât prin feedback şi opinii medicale, cât şi prin investiţii în proiecte comune. Propunerile de proiecte venite din partea medicilor din străinătate se lovesc de cele mai multe ori de refuzul decidenţilor din România. Nu întâmplător, rezultatele unui studiu arată că implicarea României în menţinerea legăturii de colaborare este apreciată de către 65% dintre medicii din străinătate ca fiind una nesatisfăcătoare. Diaspora medicală reprezintă un potenţial strategic extrem de valoros. Transformarea acestui potenţial într-un câştig depinde doar de implicarea activă a României, prin elaborarea unei strategii de colaborare la nivel instituţional. Care au fost măsurile luate până în prezent pentru diminuarea exodului?

În urma presiunilor, s-a suplimentat venitul medicului rezident, printr-o bursă în valoare de 150 de Eur, introdusă în februarie 2014.

Tot în urma presiunilor, salariul personalului medical va fi majorat cu 25 de procente începând cu octombrie 2015.

Decizia medicilor români de a emigra are la bază un cumul de factori: diferenţele salariale, infrastructura din sectorul medical, condiţiile de muncă, posibilităţile de specializare şi de dezvoltare a carierei, respectul pentru profesia de medic. Toate acestea acţionează prin prisma decalajului existent între România şi principalele state de destinaţie.

Dacă medicul român este mai degrabă atras de salariul mare din ţara de destinaţie sau împins de salariul mic din România este greu de precizat. O creştere salarială cu 25 de procente este binevenită, cu toate că reprezintă doar picătura dintr-un ocean. Aceasta nu estompează diferenţa de până la şase ori mai mari dintre salariul medicului în România şi în principalele state de destinaţie. Mai mult, celelalte perechi de factori push-pull rămân neschimbate.

Totuşi, să revenim asupra unui cuvânt cheie amintit anterior: respectul faţă de profesia de medic. Salariul nu trebuie interpretat doar din perspectivă economică. Salariul medicului din România conduce la dependenţă financiară, pierderea încrederii şi a respectului, a prestigiului social, a stimei de sine. Tentaţia „acceptării plicului” reprezintă o consecinţă a remuneraţiei necorespunzătoare.

Alături de agresiunea constantă din partea mass-media, răspunderea de malpraxis care în România cade pe umerii medicului, atitudinea necorespunzătoare a pacientului român, toate acestea contribuie la pierderea respectului pentru profesia de medic. Alegerea unei cariere în domeniul medical se face în primul rând din pasiune. Înainte de a face acest pas, viitorul medic ştie care sunt perspectivele salariale în România.

Şi totuşi, pasiunea şi dorinţa de a salva vieţi sunt mai presus!

Ceea ce nu anticipează viitorul medic este umilinţa la care va fi supus de-a lungul formării şi, mai apoi, de-a lungul întregii cariere!

„Legalizarea şpăgii” adusă în discuţie în contextul recentelor proteste ale medicilor nu face altceva decât să aducă atingere statutului profesiei de medic. Simptomele indică prezenţa unei boli cronice a sistemului medical românesc. Tratamentul include salarii şi condiţii de muncă adecvate, oportunităţi de specializare şi învăţare pe tot parcursul profesional, acces la informaţie de actualitate, prin participarea la conferinţe şi simpozioane pe teme medicale în străinătate, oportunităţi de cercetare în domeniul medical, introducerea unui sistem de burse în învăţământul medical, care să condiţioneze beneficiarii să profeseze în România, după finalizarea studiilor, introducerea unor coduri de etică, menite să reglementeze statutul medicului în formare, crearea de reţele ştiinţifice, care să faciliteze colaborarea medicilor din diaspora cu cei din România, orientarea politicii de recrutare către studenţii străini care îşi fac studiile în România.

Sursa