Prof. dr. Dumitru Brănişteanu, medic endocrinolog, Clinica de Endocrinologie din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon“ Iaşi: „Pacienţii care suferă de afecţiuni tiroidiene sunt îndreptaţi către medicul endocrinolog de medicul de familie, dar şi de medici de specialităţi dintre cele mai variate, la care pacientul se prezintă pentru alte probleme de sănătate, dar afectarea tiroidei este bănuita de medicul respectiv. Alteori, pacientul suspectează a avea o afecţiune tiroidiană şi se poate prezenta la specialistul endocrinolog din proprie iniţiativă. În general, afecţiunile tiroidiene includ semne determinate de excesul sau deficitul de hormoni tiroidieni, precum şi modificări ale glandei tiroide, care poate creşte în dimensiuni, aparând ca o umflătură la baza gâtului, sub mărul lui Adam, mai rar însoţită de semne de compresie. În fine, tiroida poate deveni uneori dureroasă.

Simptome

Atât excesul cât şi deficitul de hormoni tiroidieni (hipertiroidia sau hipotiroidia) sunt însoţite de o multitudine de semne nespecifice care, luate unul câte unul, ar putea fi determinate de diverse afecţiuni sau de simplul stres. Însă asocierea lor îl duce pe medic la diagnosticul respectiv. Astfel, hipertiroidia asociază fenomene cardiace (bătăi rapide ale inimii, extrasistole, fibrilaţie atrială şi, în cazuri severe, insuficienţa cardiacă), fenomene neuropsihice (agitaţie, insomnii, coşmaruri, iritabilitate, irascibilitate, labilitate psihică), fenomene metabolice (creşterea metabolismului bazal, care determină arderi intense, cu frecventa scădere în greutate a pacientului, în ciuda consumului alimentar exagerat, scăderea masei musculare, astenie fizică marcată). Deficitul de hormoni tiroidieni sau hipotiroidia determină fenomene inverse (bătăi cardiace rare, infiltrarea cordului care duce din nou la riscul de insuficienţă cardiacă, somnolenţă, depresie, creşterea în greutate prin scăderea arderilor, infiltrarea ţesuturilor moi prin retenţie de apă, creşterea colesterolului etc.) Cu cât afectarea tiroidiană este mai severă, cu atât semnele clinice apărute sunt mai evidente, în timp ce formele fruste (uşoare) au semne discrete.

Creşterea în dimensiuni a tiroidei

Creşterea în dimensiuni a tiroidei poate fi difuză sau nodulară0. Ea traduce fie o afectare benignă (noduli tiroidieni sau chisti benigni) fie, mult mai rar, malignă (nodularizări canceroase). Alteori, creşterea în volum a tiroidei este însoţită de hiperfuncţie tiroidiană (exces de hormoni tiroidieni).

Durerea tiroidiană

Durerea tiroidiană este cel mai frecvent întâlnită în două situaţii: inflamaţia nespecifică a tiroidei în context viral, cunoscută sub numele de tiroidita subacută „De Quervain“ şi însoţită de dureri intense la palparea superficială a tiroidei, cu iradiere otică sau apariţia brusca a unui chist hemoragic prin acumulare de sânge şi dilacerarea ţesutului tiroidian din jur, fenomen însoţit, de asemenea, de durere.

Care sunt investigaţiile necesare pentru verificarea tiroidei?

Dacă nu există nici o suspiciune de afectare tiroidiană, verificarea tiroidei este inutilă, cu rare excepţii. Acestea sunt: apariţia fără motiv a unor complicaţii cardiace precum fibrilaţia atrială, utilizarea unor medicamente ce pot avea ca efect secundar afectarea funcţiei tiroidiene, precum antiaritmicul cunoscut sub numele de „amiodarona“, cât şi evaluarea de rutină a funcţiei tiroidiene la nou născuţi, ţinând cont că unul din 4.000 copii au risc de a se naşte cu deficit de hormoni tiroidieni care, nedepistat la timp, duce la retard psihic, motor şi de dezvoltare reversibil.

Analize: TSH - cel mai fidel parametru care reflectă funcţia tiroidiană

Dacă exista suficiente elemente clinice de suspiciune a unei afecţiuni tiroidiene, se începe  evaluarea morfologică şi funcţională a glandei tiroide. Funcţia tiroidiana poate fi cel mai uşor evaluată prin măsurarea nivelului plasmatic de TSH (prescurtare care vine de la „hormonul care stimulează tiroida“ sau „thyroid stimulating hormone“). Acest hormon este secretat de hipofiză şi este cel mai fidel parametru care reflectă funcţia tiroidiană. Un deficit sau exces chiar moderat de hormoni tiroidieni vor determina modificări semnificative ale nivelului de TSH în sens invers cu funcţia tiroidiană. Astfel, excesul de hormoni tiroidieni (hipertiroidia) va inhiba secreţia de TSH, al cărui nivel devine scăzut. Invers, hipotiroidia va face hipofiza să simtă deficitul de hormoni tiroidieni. Hipofiza va reacţiona printr-o creştere a secreţiei de TSH, în încercarea de a „biciui“ tiroida ca să facă mai mulţi hormoni tiroidieni. Aşadar, TSH mic şi hormoni tiroidieni crescuţi reflectă hipertiroidia, în timp ce TSH mare şi hormoni tiroidieni scăzuţi reflectă hipotiroidia. Cum multe dintre afecţiunile tiroidiene care determină disfuncţionalitate hormonală sunt de origine autoimună, dozarea diverşilor anticorpi antitiroidieni poate demonstra prezenţa autoimunităţii.

Cea mai simplă investigaţie a tiroidei este ecografia tiroidiană

Din punct de vedere morfologic, cea mai simplă investigaţie a tiroidei este ecografia tiroidiană. Volumul şi structura tiroidiană pot fi evaluate cu acurateţe. În cazul nodulilor tiroidieni, echografia poate ajuta la efectuarea unei puncţii tiroidiene cu ac subţire, care diferenţiază nodulii tiroidieni benigni de cei canceroşi. Se pot obţine informaţii suplimentare şi utilizând alte tehnici imagistice, precum scintigrama tiroidiană sau - în caz de guşi compresive mari, cu componentă care plonjează în mediastin, în spatele osului pieptului, vizualizarea tiroidei se face cel mai bine utilizând computer tomografia sau RMN. Anumite tipuri de cancere tiroidiene pot fi urmărite folosind markeri specifici, ca de exemplu calcitonina sau tiroglobulina, postoperator“.

Sursa