Ecaterina Chihaia, epidemiologul şef al judeţului, a constatat din proprie experienţă efectele benefice ale vaccinării şi îi compătimeşte pe părinţii care îşi expun copiii la boli.

Reporter: - În ultimii ani a apărut un soi de revoltă împotriva vaccinurilor. Aţi găsit o explicaţie pentru această situaţie?

Ecaterina Chihaia: - Mai multe. Ignoranţa, necunoaşterea beneficiilor. În prezent, Ministerul Sănătăţii dispune de o paletă de vaccinuri, în mare, aceleaşi care s-au efectuat din anii ’60. Unele s-au transformat, altele au dispărut odată cu eradicarea bolii pentru care au fost folosite, au apărut vaccinuri pentru alte boli. România este o ţară cu tradiţie, «Cantacuzino» este printre primele institute din lume care au produs vaccin şi care datorită activităţii colectivelor de acolo au contribuit la eradicarea sau eliminarea anumitor boli.

- Cum ar fi?

- Poliomielita, variola, rujeola. Vaccinarea are beneficii enorme, pentru că întotdeauna să previi este mai uşor decât să tratezi.

- V-aţi început activitatea de medic în mediul rural. Aţi remarcat atunci cazuri de boli care ulterior au dispărut datorită vaccinurilor?

- Da, sunt ultima promoţie cu repartiţie direct la dispensarul medical. Când am început eu activitatea, se vaccina împotriva tuberculozei, a fost o perioadă dovedită sau mai puţin dovedită de scădere a morbidităţii prin tuberculoză. Vaccinarea împotriva tuberculozei nu asigură prevenirea îmbolnăvirii, ci prevenirea îmbolnăvirii cu forme grave de TBC, meningita TBC sau forma miliară. Se vaccina împotriva variolei, până în 1978, când s-a considerat că este eradicată. Vaccinăm din ’79 împotriva rujeolei. În perioada când am început eu activitatea, vaccinarea împotriva rujeolei a fost primită cu foarte mare reticenţă, dar tot din cauza ignoranţei. Se ştia foarte puţin despre vaccin iar opinia generală era că cei mici trebuiau să facă boala. Este foarte adevărat, bunicile mele ştiau că cei mici trebuie să facă bolile specifice copilăriei. Dacă în sat la ele apărea un caz de rujeolă, se duceau cu copiii în vizită la acea familie, pentru că, făcând rujeola la o vârstă mai mică, cel mic evita complicaţiile. Era o vaccinare naturală.

- Cum au primit părinţii vaccinarea împotriva rujeolei?

- A fost destul de greu. Vaccinarea antirujeoloasă a început în mai 1979, după o epidemie. Atunci, în evidenţă la cabinetele de Neuropsihiatrie Infantilă (NPI) din policlinică erau peste 20 de cazuri de îmbolnăvire cu panencefalită subacută sclerozantă, o afecţiune gravă, cu evoluţie spre deces, cauzată de anticorpii antirujeolici. Foarte mulţi au făcut o legătură între vaccinul antirujeolos şi această afecţiune. Faptul că nu a fost aşa a dovedit-o timpul, iar în prezent, panencefalita subacută sclerozantă nu mai este în evidenţă la cabinetul de NPI. Toate dispensarele medicale au primit atunci frigidere, termometre pentru frigider, pentru că vaccinul trebuia păstrat la frig şi noi ne-am bucurat şi de vaccin, dar şi de frigiderele alea mari cu congelator, Fram, şi am început să vaccinăm.

- De la începutul vieţii, câte vaccinuri trebuie să facă o persoană?

- Cu cât vaccinezi copilul la o vârstă mai mică, cu atât imunitatea este mai bună şi de durată. În primul an de viaţă trebuie imunizat împotriva hepatitei B. Faptul că există o acoperire vaccinală ne-o demonstrează lipsa morbidităţii. Din 1995, atunci când a fost introdus, nu se mai înregistrează cazuri de îmbolnăvire cu hepatită acută virală B în secţiile de boli infecţioase, secţii ce erau ultraaglomerate cu cazuri la sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80. Se vaccinează împotriva tuberculozei, împotriva poliomielitei, împotriva difteriei, tetanosului şi tusei convulsive, la care în decursul anilor s-a adăugat componentă pentru infecţia cu haemophilus influenzae. Se vaccinează împotriva infecţiilor cu pneumo, dar nu este încă disponibil decât pentru mămicile care-l cumpără, se vaccinează împotriva rubeolei, rujeolei şi parotiditei epidemice. O parotidită este mai uşoară, dar virusul urlian nu dă doar parotidita epidemică ci şi pancreatita, meningita urliană şi, făcând acest vaccin, copilul este protejat împotriva acestor îmbolnăviri. Se vaccinează împotriva difteriei nu pentru că ar fi, ci pentru că în zona extra comunităţii europene se mai înregistrează astfel de cazuri.

- Ce vaccinuri ar mai trebui să facă populaţia infantilă?

- Ar fi bine dacă s-ar reveni asupra vaccinului împotriva cancerului de col uterin şi cu siguranţă se va introduce vaccinarea împotriva infecţiilor pneumococice, cel puţin pentru cele severe. Se mai practică vaccinarea împotriva infecţiilor cu rotavirus, deşi nu face parte din programul naţional de imunizare, dar există posibilitatea pentru acei copii ai căror părinţi sunt dispuşi să plătească vaccinul.

- De ce unii părinţi refuză vaccinul, dând vina pe efectele adverse? Există astfel de efecte adverse şi în ce procent?

- Orice produs, chiar cele alimentare, au indicaţii şi contraindicaţii. Există pentru anumite vaccinuri câteva contraindicaţii definitive. De exemplu, n-o să vaccinezi un infectat HIV cu vaccin cu virus viu. Dar majoritatea vaccinurilor au contraindicaţii temporare, cum ar fi prezenţa unei boli acute febrile, a diareii. Dar această contraindicare temporară trebuie să fie chiar temporară. Contraindicaţiile definitive sunt foarte puţine, dar ar ajunge la 2%. Există părinţi care nu se documentează, medicul nu are timp să stea de vorbă cu ei, iar această lipsă de comunicare duce la refuz de vaccinare. Copilul are dreptul legal să fie vaccinat, iar părintele cumva abuzează când refuză vaccinul fără motiv întemeiat. Există oameni care nu sunt informaţi, există mămici care citesc mult pe internet şi se face o politică de respingere a vaccinării pornind de cele mai multe ori de la o coincidenţă.

- Şi mai există încăpăţânarea.

- Da, tot în urma articolelor de pe internet, unii părinţi pur şi simplu nu vor ca micuţul lor să fie vaccinat. Nu este bine. Eu nu am niciun interes comercial, ci doar medical, pentru că după aproape 40 de ani de activitate, cel puţin în vaccinologie, am văzut beneficiile. Orice producător, pe prospect la reacţii imediate, generale, locale, trece foarte multe efecte, inclusiv moarte subită. Trebuie să-şi ia toate măsurile ca, atunci când se întâmplă ceva, să nu fie tras la răspundere. Inclusiv medicamentele pentru cardiaci sau pentru diabet conţin astfel de precizări. Dar asta nu înseamnă că 999.000 de oameni nu vor lua acel medicament pentru că într-un caz s-a întâmplat ceva.

- Aţi avut cazuri de refuz. Ce motivaţie au avut părinţii?

- Am avut un caz în anii 2000-2001. Din ’95 s-a introdus, spuneam, vaccinarea împotriva hepatitei B de la naştere, dar am luat şi din urmă copii care trebuiau imunizaţi, erau cohorte de elevi, de la a III-a la a XI-a. La un cabinet medical, o mămică a unei fetiţe din clasa a III-a a citit pe internet despre un caz din Canada în care copilul făcuse insuficienţă renală acută care a devenit cronică. Respectiva mămică a spus că toate astea s-au întâmplat din cauza vaccinului, le-a spus celorlalţi părinţi şi au fost doi ani în care la şcoala respectivă nu s-au mai făcut vaccinări. În jur de 200 şi ceva de copii nu au fost vaccinaţi, din cauza unui articol pe internet.

- Ce facem, însă, cu vaccinul HPV? A trecut valul negării?

- Nu, încă suntem în valul neacceptării. Ministerul a spus aşa: dacă mămicile fetiţelor de 11, 12 sau 13 ani acceptă vaccinarea, facem un efort financiar şi achiziţionăm vaccinul. Pentru asta, mămicile trebuie să anunţe medicul de familie, iar medicul solicită de la DSP câte doze de vaccin are nevoie, iar noi anunţăm la Minister că Botoşaniul are nevoie de atâtea doze pentru atâtea fetiţe de 11 ani, atâtea de 12 ani şi atâtea de 13 ani. Doar 11 solicitări avem. Să spunem că în clasele IV-VI sunt în jur de 6.000 de fetiţe. Dintre acestea, doar 11 vor să fie vaccinate. Până nu va fi un număr suficient de mare, Ministerul nu va achiziţiona vaccin. Interesant e că vaccinul pe care l-am avut noi în urmă cu câţiva ani l-am dat altor judeţe, de exemplu Iaşiul a vaccinat cu ce-a avut şi a mai şi cerut.

- De ce la Iaşi da şi la Botoşani nu?

- Probabil au fost câteva persoane şi medici care au refuzat şi au stârnit un val de genul ăsta.

- Cum se întâmplă în Europa?

- Se vaccinează în Italia, în Spania, nu mai spun de ţările nordice. În unele ţări chiar şi la băieţei din anumite grupe de vârstă. Acest vaccin este împotriva unor agenţi patogeni care într-un procent semnificativ pot să producă cancer de col uterin la femei, în condiţiile în care cancerul de col uterin are o incidenţă destul de mare în România şi în Botoşani.

- Dacă aţi avea acum copii mici, i-aţi vaccina cu tot ce există pe piaţă?

- Am copii, întâmplarea a făcut să-i vaccinez chiar eu pentru că erau pe lista mea. Acum, dacă voi avea nepoţei, cu siguranţă îi voi vaccina şi sunt cu totul de acord cu mămicile care îşi cumpără vaccinul împotriva rotavirusului şi pe cel anti-pneumococic.

Sursa