Prin H.G. nr. 1/2016 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Vă prezentăm principalele modificări față de varianta din 2015 a normelor metodologice, în mod distinct pentru titlurile Codului fiscal, cu privire la impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri potrivit normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal – 2016.

Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri. Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal – 2016

Pct. 12-13. Impozitul pe clădiri este anual și se datorează începând de la 1 ianuarie până la 31 decembrie a anului fiscal, pe baza situației existente la data de 31 decembrie a anului anterior.

Pct. 14. Se stabilesc persoanele care datorează impozitul pe clădiri: proprietar, locatar, fiduciar.

Pct. 16. Impozitul și taxa pe clădiri se stabilesc în funcție de destinația finală a clădirii, pe baza declarației pe proprie răspundere a contribuabilului.

Pct. 17. Spre deosebire de impozitul pe clădiri, taxa pe clădiri poate fi datorată pentru o perioadă mai scurtă de un an (zile, lună). Taxa pe clădiri se datorează de către concesionar, locatar, administrator sau utilizatorul (final), după caz, ai clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unității administrativ-teritoriale. Sunt furnizate exemple de calcul a taxei pe clădiri.

Pct. 21. Scutirile de impozit pe clădiri se acordă în baza documentelor doveditoare valabile la 31 decembrie a anului anterior.

Pct. 24 – 27. Consiliile locale pot adopta hotărâri pentru reducerea sau scutirea impozitului/taxei pe clădiri pe baza unor criterii proprii. Facilitățile se acordă la cererea contribuabililor la care se anexează documentele justificative.

Pct. 35. Coeficientul de transformare pentru determinarea suprafeței unei clădiri rezidențiale aflate în proprietatea persoanei fizice (pe contur exterior) se majorează la 1,40 (n.n. față de 1,20 în vechea reglementare). Se au în vedere și alte date pentru calculul impozitului pe aceste clădiri:anul terminării/anul recepției, folosința clădirii, cotele adiționale.

Pct. 38 – 42. Valoarea impozabilă este cea din raportul de evaluare depus de contribuabil (trebuie anexată la declarația întocmită de contribuabil), care pot fi verificate de organele fiscale. Se definesc noțiunile de „activități din domeniul agricol” și „utilizate pentru activități din domeniul agricol”.

Pct. 43 – 48. În cazul clădirilor cu destinație mixtă în proprietatea persoanelor fizice, la care nu se desfășoară nicio activitate economică, impozitul se calculează după metoda calcul stabilită pentru clădirile rezidențiale.

În cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor juridice, valoarea aferentă suprafețelor folosite în scop rezidențial și nerezidențial, se stabilesc în funcție de ponderea acestora în suprafața construită desfășurată totală a clădirii. Se stabilesc documentele necesare pentru delimitarea suprafețelor folosite în scop rezidențial/nerezidențial.

Pct. 49 – 61. În cazul în care valoarea clădirii nu este evidențiată distinct în actele prin care se dobândește sau se înstrăinează dreptul de proprietate, impozitul pe clădiri se stabilește la valoarea totală din actul respectiv.

În cazul clădirilor construite fără autorizație, organele fiscale pot înregistra clădirea în vederea impunerii pe baza procesului-verbal de constatare. În declarația privind taxa pe clădiri contribuabilul va trebui să menționeze destinația finală a clădirii.

VEZI PRINCIPALELE MODIFICĂRI PRIVIND NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE A CODULUI FISCAL – 2016

Sursa