Recentul schimb de replici politicianiste pe tema întârzierii emiterii cardurilor de sănătate a readus în prim-plan un alt subiect fierbinte, care a stârnit deja vii polemici – dosarul electronic de sănătate. Este o temă de actualitate, dar cu un trecut – deşi relativ scurt – foarte agitat. Iar viitorul nu se anunţă deloc lipsit de tensiuni.
La finalul lunii iunie, respectiv la doar două săptămâni după ce a fost numit în funcţie, noul preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Cristian Buşoi, anunţa că lansarea dosarului electronic de sănătate (DES) reprezintă o prioritate critică pentru instituţia pe care o conduce.
Cu doi ani în urmă, un alt preşedinte al CNAS, Lucian Duţă, declara şi el ca prioritate absolută dosarul electronic de sănătate. Şi mai spunea despre acesta că va deveni operaţional la începutul anului 2013.
Optimismul afirmaţiei făcute de Duţă în cadrul Congresului eHealth desfăşurat la Bucureşti în mai 2011 este explicabil – contractul cadru pentru implementarea DES în România fusese semnat cu doar câteva zile înainte. Şi atunci nimic nu părea să stea în calea proiectului de 18,5 milioane de euro, finanţat din bani europeni prin Programul Operaţional Sectorial - Creşterea Competitivităţii Economice (POSCCE) şi Programul Operaţional - Dezvoltarea Capacitaţii Administrative.
Lucrurile n-au stat însă deloc aşa.
CITESTE SI :
Contestaţiile
Dacă în februarie 2011, la semnarea contractelor de finanţare din fonduri structurale pentru proiectele „Sistem informatic integrat pentru dosarul electronic de sănătate“ şi „Prescripţia electronică“, Laurenţiu Duță a trebuit să partajeze victoria cu ministrul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale de atunci, Valerian Vreme, în august acelaşi an, CNAS a preluat singură proiectul. Şi, în calitate de autoritate contractantă, a dat startul licitaţiei pentru atribuirea contractului de implementare a sistemului informatic pentru dosarul electronic de sănătate.
Dar prima licitaţie a fost anulată de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), fără prea mare zarvă, şi s-a trecut rapid la o doua licitaţie, în noiembrie 2011. Şi aceasta a fost însă contestată, iar CNSC le-a dat dreptate, în decembrie, contestatarilor şi a cerut Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate să modifice procedura de atribuire şi să reia licitaţia.
Dar, undeva pe parcurs, lucrurile s-au complicat, şi abia în 20 februarie 2013 Curtea de Apel Bucureşti a declarat ca neîntemeiată şi ultima dintre cele 28 de contestaţii depuse de diverşii participanţi la licitaţia din noiembrie 2011. Câştigătorul irevocabil al proiectului este, conform documentaţiei existente pe site-ul CNAS, SC UTI Systems SA (având ca susţinător NESS A.T. ltd şi subcontractanţi SC Kapsch SRL şi SC Sysco SRL).
Situaţia la nivelul lunii mai a.c. era, potrivit acutalului preşedinte CNAS, Cristian Buşoi, următoarea: se poartă discuţii tehnice între reprezentanţii sistemului medical, CNAS şi câştigătorii proiectului pentru a se identifica principalele categorii de date care pot fi introduse în DES. Un stadiu relativ incipient. Iar potrivit documentaţiei citate, primele informaţii din dosarul electronic de sănătate ar trebui să poată fi accesate în prima parte a anului 2014. Este foarte posibil ca şi aceasta să fie o estimare excesiv de optimistă.
Petiţii, mitinguri, polemici
Cu ocazia anunţării deblocării proiectului, fostul preşedinte CNAS, dr Doru Bădescu, declara: „le mulţumim celor care şi-au arătat interesul şi au încercat prin diverse metode să forţeze participarea. Noi ne-am asigurat că se respectă procedurile legale de desemnare a câştigătorilor şi proiectul, care a fost tergiversat mai bine de un an şi jumătate, poate, fi în sfârşit, construit. Acum, intrăm în etapa în care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate construieşte un sistem care va aduce schimbări importante în mediul medical şi care va oferi suportul decizional pentru adoptarea politicilor de sănătate publică în România.“
Sunt însă schimbări cu care nu toţi sunt de acord. Iar printre primii care au manifestat rezerve serioase faţă de acest proiect s-au numărat cadrele medicale. De exemplu, un grup de peste 80 de medici din întreaga ţară a adresat încă din februarie a.c. un memoriu către Colegiul Medicilor din România, în care „semnalează aspectele etice și juridice pe care le implică informatizarea medicală“. Conform acestui document, „utilizarea și acceptarea SIUI, a cardului de sănătate, a rețetei electronice și a dosarului electronic duc la încălcarea dreptului la confidențialitate a pacientului și la încălcarea secretului profesional“.
O argumentaţie mult mai amplu detaliată se regăseşte şi în memoriul trimis în martie către Camera Deputaţilor, memoriu care reuneşte nu mai puţin de 47 de organizaţii semnatare!
Tot în martie s-a organizat în Capitală, în faţa clădirii Parlamentului un miting „anti-cip“, susţinut de către unii medici care afirmă că prin utilizarea şi aplicarea platformei informatice a asigurărilor de sănătate nu va mai exista confidenţialitate şi nici secret profesional, şi că „există riscuri de discriminare şi abuz prin expunerea pacientului la o posibilă agresiune informatică“.
Şi preşedintele Asociaţiei Pacienţilor Cronici din România, Cezar Irimia, declara recent (citat de Radio România Actualităţi) că are o „îndoială“ reală în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor cu caracter personal care vor fi incluse în dosar şi că nu există nicio garanţie că dosarul va fi foarte bine securizat. Un punct de vedere pertinent, având în vedere că nu se cunoaşte încă cu claritate numărul şi calitatea persoanelor care au dreptul şi pot accesa dosarul, respectiv să modifice şi să actualizeze datele conţinute de acesta.
Sunt riscuri cât se poate de reale, care trebuie abordate cu atenţie. De exemplu, în Franţa, unde sistemul dosarului electronic de sănătate este pe deplin funcţional de câţiva ani, creşte constant numărul plângerilor depuse de pacienţi care descoperă că îşi pot accesa foarte facil dosarele proprii, dar şi ale altor persoane.
Apoi, o altă problemă dificil de soluţionat va fi cea a modului în care va fi accesat sistemul informatic în mediul rural, unde rata de penetrare a Internetului se menţine la un nivel relativ scăzut, iar dotarea cu conexiuni mobile impune o serie de costuri deloc neglijabile.
Sunt doar câteva dintre principalele provocări pe care le ridică acest proiect de o mare complexitate, atât tehnologică, cât şi organizaţională. Care nu va reuşi să-şi crească prea curând numărul de adepţi dacă nu se demarează cât mai rapid posibil componenta de comunicare publică a proiectului, care să elimine sau măcar să clarifice anumite aspecte. Dar probabil că şi aici se aşteaptă soluţionarea contestaţiilor.
Posibile date care vor fi conţinute în Dosarul Electronic de Sănătate (conform Dedalus TeamNet):
Echipamente medicale – prezenţa unor dispozitive sau proteze implantate sau externe
Imunizări – statusul vaccinelor administrate
Semne Vitale – informaţii referitoare la aceşti parametri într-o anumită perioadă
Rezultate – ale diferitelor teste, de cardiologie, analize, radiologie etc.
Proceduri (intervenţii, diagnostic, operaţii, tratament) aplicate pacientului
Consultaţii sau zile de spitalizare
Planul de tratament: tratament, intervenţii, servicii, proceduri sau alte evenimente clinice programate pentru pacient
Decizii pacient: opţiunea pacientului referitoare la donarea de organe, tratamente acceptate, resuscitare
Status pacient – nivelul de sănătate al pacientului, inclusiv probleme locomotorii, teste mentale, depresie etc.
Probleme – probleme clinice, condiţii, diagnostice, antecedente, simptome, patologie
Istoric de familie – istoric medical de familie pentru rude biologice, utilizate în calcularea gradului de risc al pacientului
Istoric social – stil de viaţă, angajatori, status social, factori de risc de mediu sau de muncă
Alerte – alergii, intolerante precum şi alte alerte referitoare la pacient
Medicație- detalii despre tratamentul cu medicamente, tratament curent, istoric al precripțiilor.
de Mihai Gh. Pop Sursa
